Argumente

| Introducere
Crestinii vad existenta Dumnezeului lor ca un adevar incontestabil. Viziunea lor este falsa, nu numai datorita lipsei dovezilor pentru existenta adoratei lor entitati invizibile, dar mai ales datorita naturii contradictorii a acestei fiinte.

| Demonstrarea unei negatii universale
Multi crestini considera ca este imposibila demonstrarea unei negatii universale. Dar afirmatia conform careia este nevoie de omniscienta pentru a demonstra o negatie universala se întemeiaza, la rândul ei, pe conceptia conform careia obiectul în discutie este coerent, logic. Drept exemplu, desi nu exista dovezi asupra inexistentei inorogilor, este posibil sa se demonstreze ca acestia nu exista. Cu alte cuvinte, daca atributele unui obiect ipotetic sunt contradictorii, atunci se poate concluziona cu usurinta ca obiectul în cauza nu exista. Nu avem nevoie de cunostinte nelimitate pentru a concluziona ca sferele cubice nu exista; aceasta categorie de obiecte are atribute care se exclud reciproc: un cub, prin definitie, are 8 colturi, în timp ce o sfera nu are nici unul. Aceste proprietati sunt categoric incompatibile, neputând fi detinute concomitent de acelasi obiect.
Ceea ce încerc sa demonstrez este ca, asemenea sferelor cubice, atributele zeului crestin Iahve sunt incompatibile între ele, si asadar ca existenta lui Iahve este imposibila.

| Definirea lui Iahve
Crestinii l-au dotat pe zeul lor cu urmatoarele caracteristici: este etern, atotputernic, si a creat totul; el a creat legile naturii si poate schimba totul printr-un simplu act de vointa; este exclusiv bun, iubitor si complet just; este un zeu care poate trai toate emotiile umane; este atotstiutor: vede totul, atât în trecut, cât si în viitor.
Creatia divina a fost initial perfecta, dar oamenii, prin neascultare, au adus imperfectiunea în lume. Oamenii sunt rai si pacatosi si trebuie sa sufere în aceasta lume pentru pacatele lor, dar Dumnezeu le da acestora posibilitatea de a fi iertati de greselile lor, fiind rasplatiti cu fericirea deplina în Rai. Toti cei care nu accepta aceasta posibilitate a iertarii trebuie sa mearga în Iad si sa fie chinuiti pentru eternitate.
Aceste atribute ale Divinitatii sunt cele desprinse din Biblie, carte despre care crestinii cred ca este cuvântul perfect si veridic al lui Dumnezeu.

| Perfectiunea are nevoie de si mai multa perfectiune?
Ce o fi facut Dumnezeu pe durata acelei eternitati înainte de a crea totul? Daca el era tot ce exista pe vremea aceea, ce a deranjat acel echilibru suprem si l-a determinat sa creeze? Era plictisit? Sau s-o fi simtit singurel?
Se presupune ca Dumnezeu este perfect. Când ceva este perfect, este complet, nu mai are nevoie de nimic altceva. Noi, oamenii, ne angajam în tot felul de activitati pentru ca suntem în cautarea perfectiunii, pentru ca exista un dezechilibru între ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim. Daca Dumnezeu este perfect însa, acest dezechilibru nu poate exista: el nu ar trebui sa-si doreasca nimic, sa aiba nevoie de ceva sau sa vrea sa faca ceva. Un zeu perfect nu face nimic altceva decât sa existe. Asadar, un creator perfect este imposibil.

| Perfectiunea determina imperfectiunea
Dar, de dragul povestii, sa continuam si sa presupunem ca acest zeu absolut a creat Universul. Oamenii au fost încoronarea creatiei lui, din moment ce erau imaginea lui Dumnezeu si aveau capacitatea de a lua decizii. Totusi, acesti oameni au stricat echilibrul natural alegând sa nu-l asculte pe Dumnezeu.
Cum?! Daca ceva este perfect, nimic imperfect nu poate veni din el. Cu toate acestea, acest zeu perfect, care a creat un Univers perfect, a asistat la evolutia creatiei sale spre imperfectiune, autori fiind oamenii, parte a creatiei sale perfecte. Ne dam seama astfel cum principala sursa de imperfectiune este chiar Dumnezeu însusi.

| Situatia liberului arbitru
Obiectia pe care crestinii o ridica aici implica liberul arbitru. Ei spun ca o fiinta trebuie sa aiba liber arbitru pentru a fi fericita. Bunul Dumnezeu nu a vrut astfel sa creeze roboti, asa ca i-a înzestrat pe oameni cu liber arbitru, pentru a-i face capabili de a experimenta iubirea si fericirea, însa ei l-au folosit pentru a alege raul si astfel au introdus imperfectiunea în Universul initial fara cusur al Creatorului. Dumnezeu nu a putut controla aceasta decizie, deci vina pentru Universul asa cum este el cade asupra oamenilor, si nu asupra sa.
Sa vedem erorile: daca Dumnezeu este omnipotent, presupunerea conform careia liberul arbitru e necesar pentru fericire este falsa; daca acesta a putut face o regula care spune ca numai fiintele cu liber arbitru pot fi fericite, înseamna ca putea face si regula care sa spuna ca numai robotii pot fi fericiti. Optiunea din urma este clar superioara, din moment ce robotii nu pot lua niciodata decizii care i-ar putea face pe ei sau pe creatorul lor nefericiti, pe când fiintele cu liber arbitru pot; un Dumnezeu perfect si omnipotent care creeaza fiinte capabile de a-si ruina propria conditie este imposibil.
Apoi, chiar daca este sa consideram necesitatea liberului arbitru pentru fericire, Dumnezeu tot ar mai fi putut crea fiinte care sa posede aceasta calitate, dar care sa nu aiba capacitatea de a alege raul, ci de a alege între mai multe optiuni bune, spre exemplu. Mai mult, Dumnezeu poseda liber arbitru, si cu toate acestea nu ia decizii imperfecte; daca oamenii sunt dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, înseamna ca nici ei nu ar trebui sa le ia.
În orice caz, evidenta ramâne: prezenta imperfectiunilor în Univers infirma natura perfecta a creatorului sau.

| Suferinta ulterioara
Dumnezeu este omniscient. Atunci când a creat Universul, el a vazut suferintele pe care oamenii aveau sa le îndure din cauza pacatului originar al primilor reprezentanti ai acestei specii, a auzit tipetele de suferinta, urletele de durere ale celor condamnati la a trai într-o lume plina de cusururi. Mai mult ca sigur, el a stiut ca e mai bine ca acei oameni sa nu se fi nascut niciodata si, la fel de sigur, compasiunea lui l-ar fi împiedicat sa creeze o lume condamnata la esec si la suferinta eterna. O fiinta plina de compasiune care produce creaturi condamnate la durere este una logic imposibila.

| Despre pedeapsa
Dumnezeu este absolut just, si cu toate acestea el condamna oamenii destinati la a face lucruri imperfecte la suferinta infinita în Iad pentru greseli finite, sentinta, de altfel, inacceptabil de injusta. Absurditatea acestei pedepse este scoasa în evidenta de faptul ca sursa initiala a acestei lumi imperfecte este Dumnezeu însusi! Un Dumnezeu absolut just care-si condamna creatia pentru a carei imperfectiune este el însusi responsabil la chinuri eterne este unul imposibil.

| Credinta si fapte
Gânditi-va la toti oamenii care traiesc în regiuni izolate ale Globului si care niciodata nu au auzit de vestea cea buna a lui Iisus, sau la cei care au aderat în mod natural la religia parintilor lor, dupa cum au fost educati la nastere, asemeni celor care au avut „norocul” sa fie crestini. Toti acestia se vor chinui în focul cel de veci pentru ca nu au crezut în Iisus. Nu conteaza cât de corecti, buni si generosi au fost cu oamenii din jur pe durata vietii lor: daca nu accepta Evanghelia, sunt automat condamnati. Un Dumnezeu just nu ar judeca niciodata oamenii dupa credinta lor, ci mai degraba dupa faptele lor.

| Revelatia imperfecta
Biblia este, teoretic, cuvântul absolut al lui Dumnezeu: ea contine instructiuni adresate oamenilor, pentru a evita focul cel de veci al Iadului. Iata, ce dragut din partea lui Dumnezeu sa ne dea solutii pentru a depasi problemele pentru care el însusi este, de fapt, responsabil! Acest zeu atottiitor ar fi putut, printr-un simplu act de vointa, sa elimine problemele pe care umanitatea trebuia sa le îndure, dar în loc, în a sa întelepciune nemasurata, a optat pentru varianta de a ne oferi un amalgam de carti indescifrabile, numite „Biblie”, ca si unic mijloc de a evita Iadul pe care l-a pregatit pentru noi. Acest zeu perfect a decis sa-si reveleze vointa în aceasta scriere imperfecta, scrisa în limbajul imperfect al oamenilor, tradusa, copiata, interpretata, discutata, votata si înteleasa în fel si chip de catre noi, creaturile sale imperfecte. Niciodata doi oameni, luati aleator, nu se vor pune de acord cu privire la ce înseamna, concret, cuvântul lui Dumnezeu, din moment ce cea mai mare parte a mesajului biblic este fie incoerent, fie inconsistent. Si cu toate acestea, Dumnezeu se asteapta ca noi, reamintesc, creaturile sale imperfecte, sa rezolvam acest puzzle plin de paradoxuri folosindu-ne de mintile imperfecte cu care tot el ne-a echipat. Mai mult ca sigur, un Dumnezeu atotputernic si întelept ar fi trebuit sa intuiasca ca era mai bine sa-si reveleze vointa direct noua, si nu sa permita sa fie dezbatuta, modificata si, în ultima instanta, prost înteleasa din cauza limbajului diferit si inconsistent de care dispunem.

| Justitia paradoxala
Nu trebuie decât sa arunci o privire sumara în Biblie ca sa-i descoperi inconsistentele, din moment ce se contrazice în multe locuri în chestiuni fundamentale, cum ar fi în cazul justitiei divine. Acelasi Dumnezeu care-si asigura poporul ca fiii nu vor fi pedepsiti pentru pacatele tatilor lor va distruge, spre exemplu, un întreg camin pentru pacatele unui singur om (care furase din prada de razboi a lui Iahve); vorbim de acelasi Iahve care a adus ciuma printre mii de oameni nevinovati pentru a-i pedepsi pentru faptul ca regele lor David a efectuat un recensamânt; si acelasi Iahve care le-a permis oamenilor sa-i ucida Fiul pentru ca facuse câteva erori la planificarea creatiei, pe care dorea sa le îndrepte. Gânditi-va numai la câti oameni au fost împietriti, arsi de vii, înjunghiati, violati sau trimisi în sclavie din cauza simtului paradoxal al justitiei al lui Iahve! Sângele copiilor nevinovati a patat mâinile zeului perfect, corect si plin de compasiune Iahve...

| Istoria contradictorie
Nici macar nu vorbim de diferentele dintre varianta biblica si descoperirile arheologice, ci de contradictiile în materie de istorie din cadrul Bibliei însesi. O persoana care va citi si va compara continutul Sfintei Scripturi nu va sti exact cine erau sotiile lui Esau, daca Timna îi era acestuia concubina sau fiu, sau daca linia genealogica a lui Iisus este prin Solomon sau prin fratele lui, Nataniel. Si acestea ar fi doar câteva dintre sutele de contradictii cu privire la fapte istorice. Daca Biblia se contrazice în chestiuni care tin de viata pamânteasca, de zi cu zi, cum am putea avea încredere în ea în ceea ce priveste chestiunile morale sau spirituale?

| Profetiile re-împlinite
Biblia îsi interpreteaza gresit propriile profetii. Cititi Isaia 7 si comparati-l cu Matei 1, pentru a gasi doar una dintre profetiile gresit întelese de crestinii pasivi sau ignoranti. Semnul dat de Isaia regelui Ahaz avea intentia de a-l asigura asupra faptului ca dusmanii sai, regele Retin si regele Remalia, vor fi înfrânti, iar profetia a fost împlinita în chiar urmatorul capitol. Cu toate acestea, în Matei 1, nu numai ca termenul de „fecioara” este atribuit Fecioarei Maria, dar o profetie deja împlinita este revendicata pentru nasterea imaculata a lui Iisus!
Împlinirea profetiei din Biblie este citata ca si dovada a naturii divine a lui Iisus, dar acesta este doar un exemplu de o asa-numita profetie al carei scop a fost denaturat pentru a sustine o doctrina falsa si absurda. Efectiv, nu exista limite pâna unde persoanele naive si impresionabile nu ar merge în credinta lor, în ciuda nenumaratelor dovezi împotriva acesteia!
Biblia este imperfecta. Nu e nevoie decât de o imperfectiune pentru a demonta presupusul caracter absolut al cuvântului lui Dumnezeu, însa mult mai multe au fost gasite. Un Dumnezeu perfect care-si reveleaza vointa absoluta într-o carte imperfecta este unul imposibil.

| Atotstiutorul schimba viitorul
Un Dumnezeu care cunoaste dinainte viitorul nu îl poate schimba. Un Dumnezeu omniscient dotat cu liber arbitru este imposibil.

| Atotstiutorul este surprins
Cineva care stie totul nu poate experimenta emotia. Biblia afirma ca Dumnezeu traieste mai toate emotiile umane, inclusiv furia, tristetea sau fericirea. Noi, oamenii, avem emotii ca si rezultat direct al dobândirii de noi cunostinte. Spre exemplu, cineva care nu stia nimic despre infidelitatea sotiei lui, va trai furia sau tristetea la auzul vestii ca aceasta îl însala. Prin opozitie, Dumnezeul atotstiutor nu are nevoie de asa ceva, din moment ce nimic nu-i este necunoscut si nimic nou nu-i poate fi dezvaluit si, asadar, nu exista nimic nou care sa-i determine reactii de natura emotionala.
Oamenii sunt suparati sau frustrati când ceva merge gresit, si nu pot repara respectiva situatie; în schimb, Dumnezeul omnipotent, omniscient, poate schimba, poate repara orice. Oamenii tânjesc dupa lucruri care le lipsesc; în schimb, lui Dumnezeu nu-i lipseste nimic. Un Dumnezeu omniscient emotiv este unul imposibil.

| Concluzii
Am oferit argumente pentru imposibilitatea existentei zeului crestin Iahve. Nici un individ rezonabil si liber în gândire nu poate accepta existenta unei creaturi a carei natura este atât de contradictorie precum cea a zeului Iahve, creatorul „perfect” al Universului nostru imperfect. Existenta lui Iahve este pe atât de imposibila ca existenta sferelor cubice sau a inorogilor roz cu trei coarne.
În vreme ce credinciosii pot gasi linistitoare credinta în imposibilitati, nu exista satisfactie mai mare decât o minte limpede. Poti alege sa venerezi un zeu imposibil. Eu voi alege realitatea.