luni, ianuarie 05, 2009

Eu si biserica.

In unele posturi de pe alte bloguri am mentionat de cateva ori ca dupa ce am devenit ateu am mai avut totusi de-a face cu biserica. Cu cea ortodoxa in cazul meu. Si m-am hotarat sa explic aici cand si de ce.
De le 14 ani nu am mai calcat in biserica de buna voie. Dar a venit si ziua aia in care un barbat, oricat ar fi el de destept, se prostestesi isi ia pcoste pe cap adica muiere. Nu ca femeia e un rau, dar de multe ori e mai bine ca relatia sa fie ceva de genul concubinajului nu casniciei. In fine, m-am hotarat sa ma insor. Problema cea mai mare e ca nevasta-mea e destul de bisericoasa de felul ei, sau poate ar trebui sa spun credincioasa. Nu e genul care sa stea duminica de duminica la poalele popii, dar nici nu imi impartaseste punctul de vedere in legatura cu biserica. In schimb am luat la pachet o soacra de nu sunt multe ca ea. Nu exista duminica sau sarbatoare religioasa ca ea sa nu fie prezenta la biserica. Cred ca ar fi in stare sa isi construiasca o biserica in curte numai sa fie cat mai aproape.
Cand a venit clipa mult temuta a discutiilor de organizare e am sugerat discret sa facem numai casatoria legala iar cea bisericeasca sa o lasam pe mai tarziu, stiind ca nu pot spune din start ca nu vreau sa o fac. Riscam sa intru in conflict cu soacra cand nici macar nu eram casatorit.
Ti-ai gasit !! Nu se poate... Tre sa va cununati la popa !! Ca asa e frumos ... Si a trebuit sa imi inghit oftica si sa trec pragul bisericii. Cu cateva zile inainte de cununie, zic astia, tre sa te duci sa te spovedesti. Noroc ca am gasit un popa din categoria moderna, caruia i-am explicat, sub patrafir cum "se cuvine" cam cum sta treaba dintre mine si institutia lui. Si asta a inteles si nu m-a mai intrebat nik. Ce-o fi discutat cu nevasta... nu stiu. Stiu doar ca a iesit de la el suparata foc pe mine, ca de ce am jignit omu`... Ma rog.
Dupa aia a urmat cununia, pe care a scurtat-o omu` cat a putut, ca pe mine ma apucase cascatu` in mijlocu bisericii de la cantarile lui. Sincer sa fiu am avut mai multe emotii la primarie decat la popa, unde am uitat de ele.
Si uite asa m-am spovedit io (si impartasit) dupa 8 ani. Si credeti-ma, daca nu as fi facut chestia asta soacramea ar fi fost in stare sa nu mai participe la nunta. Nu voiam sa ii stric tocmai ziua aia nevesti-mii.
Cei care au soacre la pachet cu nevasta stiu cat pot fi de stricatoare la casa omului. Ca de folos ... Nu prea am sesizat.

5 comentarii:

  1. nu esti singur...si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare
    dar nu-i stress , deja se intrevad schimbari la orizont... :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai si toata faza e ca nu nevasta ii aia care bate la cap, ci socra, firar masa draq.

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi tu te-ai căsătorit cu nevastă-ta sau cu soacră-ta. Existau două obţiuni pentru nevasta dumitale: Dumneata sau mă-sa !
    Ia să fi pus problema aşa în intimitatea domniei tale cu soţia şi dacă şi ea s-ar fi arătat împotriva mă-sii atunci altfel ar fi stat lucrurile.
    În fine... e păcat că trebuit-ai să intri în biserică :)
    Ce să-i faci cu popii ăştia...

    RăspundețiȘtergere
  4. Muie la iehovisti, mormoni si atei!!

    RăspundețiȘtergere