DUPĂ
IUDA ISCARIOTEANUL
Deascoperita in decembrie 1945
In grotele de langa Nag Hammadi
Logosul (mărturia) tainic al revelaţiei (apophasis)
pe care Iisus i-a transmis-o lui Iuda
Iscarioteanul pe parcursul a
opt zile, trei
zile înainte ca el sa celebreze
Paştile. Atunci când a apărut
pe pământ, a înfăptuit semne
şi miracole uluitoare
pentru mântuirea omenirii.
Şi pentru că unii (me,n) umblau
pe calea dreptaţii
în vreme ce alţii îşi urmau
fărădelegea, au fost chemaţi
cei doisprezece discipoli.
El a început să vorbească cu
aceştia despre tainele ce sunt mai presus
de lume şi (despre lucrurile) care
vor veni la urmă. Adesea
el nu se arăta făţiş
discipolilor , ci sub chip de copil (fantoma?)
Îl puteai găsi în mijlocul lor.
Şi el se afla în Iudea
printre discipolii săi; într-o zi
i-a găsit stând
împreună şi discutând
despre cele sfinte. Când a
sosit la întâlnirea discipolilor,
care împreună înălţau o rugăciune
de recunoştinţă deasupra pâinii, el a zâmbit.
Discipolii i-au spus:
“De ce râzi văzându-ne
euharistia (rugaciunea de recunoştinţă)? N-am făcut noi
ceea ce se cuvine? El a răspuns
zicându-le: “Nu râd de voi,
nici de ceea ce faceţi
din proprie voinţă, ci de cel
care va primi ofranda, Dumnezeul vostru”.
Ei au spus: “Învăţătorule, tu
..[..] . eşti fiul Dumnezeului nostru?”
Iisus le-a răspuns: “În ce fel
mă cunoaşteţi voi?
Amin vă spun vouă,
nici o spiţă nu
mă cunoaşte dintre oamenii care sunt
printre voi”. Când au auzit
acestea, discipolii
s-au aprins de mânie şi [..]
înfuriaţi l-au blestemat în
gând. Iisus, văzându-
le nesăbuinţa, le-a spus:
“De ce vă tulbură de
mânie Dumnezeul vostru
interior şi . [….]
a semănat mânia în sufletele voastre?
Acela care are tărie dintre oameni,
cel care aduce la iveală (actualizează) omul
desăvârşit (omul interior), să stea
în fata mea”. Şi ei au spus într-un glas:
“Avem tărie!” Dar duhul lor
nu avea curajul să se ţină
în faţa lui,
cu excepţia lui Iuda Iscarioteanul:
el avea puterea
să stea în faţa lui.
Însă nu-l putea privi
drept în ochi, ci-şi
întorcea chipul. Iuda
i-a zis: “Ştiu
cine eşti şi de unde
ai purces. Tu vii din
Eonul nemuritor al lui Barbelo,
iar cel care te-a trimis
este acela al cărui nume
nu sunt demn să-l rostesc”. Iisus, ştiind
că el medita la ceva
înălţător, i-a spus: “Desparte-te
de ei căci îţi voi spune
tainele Împărăţiei.
Se prea poate să ajungi la ea (la Împărăţia cerurilor)
însă amară-ţi va fi suferinţa
căci un altul îţi va
lua locul pentru ca cei doisprezece
discipoli să poate fi
în număr complet lângă Dumnezeul lor”.
Iar Iuda I-a răspuns:
“Când Îmi vei dezvălui toate acestea
şi când va sosi marea
zi a luminii pentru spiţa
[……]? Când a rostit însă
aceste lucruri, Iisus l-a părăsit.
În prima dinimeaţă care a urmat,
el Li s-a arătat (din nou) discipolilor.
Iar ei L-au întrebat: “Învăţătorule,
unde ai fost si ce ai făcut cât timp
n-ai fost cu noi?”. Iisus le-a răspuns:
“Am fost la o altă mare
spiţă sfântă”. Discipolii săi
i-au zis:
“Doamne, ce este marea spiţă
ce ne este superioară şi care e sfântă
şi nu se găseşte în eonul de acum?”.
Iar când Iisus a auzit acestea,
a râs. El le-a spus:
“De ce gândiţi
în mintea voastră
la această spiţă
măreaţă şi sfântă?
Amin vă spun vouă,
nimic născut […. a]cest eon nu
va vedea acea [spiţă]
şi nici o oştire
îngerească din astre nu va domni asupra acelei
spiţe; şi nici un
om născut muritor nu va putea
să i se alăture, căci ac[ea s]pi[ţă]
nu vine din […] .. […..] .
care a devenit. . […..] . [.. Spi]
ţa căreia îi aparţineţi voi
provine din acuplare ome-
[nească].. [ ]
…. Tărie .. [ a al-]
tor puteri [ ]
voi domniţi cu ajutorul [lor]”.
Când au auzit acestea,
discipolilor [săi] li s-a tulburat
firea; niciunul n-a putut
îngâna o vorbă măcar. În altă zi
Iisus se afla printre ei iar (apostolii) i-au spus:
“Stăpâne, te-am văzut într-o viziune
căci noi am avut vise măreţe
noaptea [aceasta] …….. […]
[El a răspuns]: “De ce … […]
[……..] v-aţi ascuns?”.
Şi ei i-au spus: “Noi am văzut
o casă imensă în care se găsea
un altar urias cu doisprezece
oameni în jurul lui – am putea spune
că erau preoţi – şi un nume (pe altar).
Şi o mare mulţime aştepta
în faţa {altarului}
care era acolo
până când preoţii [ … ]
[au primit] ofrandele. Iar noi,
noi continuam să aşteptăm”.
Iisus a spus: “Cum
arătau [preoţii?”]. Şi ei
[au răspuns: “U]nii (me,n) ..
[ ] doua săptămâni;
[alţii] (de,) îşi sacrifică
proprii [lor] fii,
alţii, nevestele; ei se laudă
şi se blestemă reciproc;
alţii se culcă cu
bărbaţi; alţii sunt implicaţi în
crime; alţii comit o mulţime de
păcate şi nedreptăţi.
Iar oamenii care stau
în faţa altarului in-
vocă numele tău
şi
……
……
Iar ei, după ce a rostit (Hristos) acestea, au tăcut
fiind tulburaţi. Iisus
le-a zis: “De ce va-ţi
tulburat? Amin vă
spun vouă, toţi preoţii
care şed în faţa acelui altar
invocă numele meu.
Şi vă mai spun încă:
numele meu
este cel înscris .. spiţele
stelelor prin spiţele
omeneşti. Şi ei au sădit
în numele meu arbori neroditori
în mod ruşinos”.
Iisus le-a spus: “Voi sunteţi cei care
primiţi ofrandele
în faţa altarului pe care l-aţi
văzut. Cel de acolo
este dumnezeul căruia vă închinaţi
iar cei doisprezece oameni
pe care i-aţi văzut, sunteţi chiar
voi! Şi turma care e
adusă pentru sacrificiu,
cea pe care aţi putut-o vedea,
este mulţimea de oameni pe care-i rătăciţi
în faţa acestui altar.
El se va ţine
[subiect nominal] … şi
aceasta este maniera în care Îmi va folosi
numele. Şi proskarterei
lui generaţiile
de pioşi. După el,
un alt om se va înfăţişa dintre
cei ce iubesc păcatul trupesc şi un altul
dintre cei ce comit pruncucidere.
Altul iarăşi dintre cei ce se culcă
cu bărbaţi şi alţii dintre cei care sunt
abstinenţi şi din rândul oamenilor îm-
puritătii, fărădelegii şi
greşelii, precum şi dintre cei ce spun:
“Noi suntem egalii îngerilor”;
ei sunt astrele care călăuzesc (în sensul lui Heimarmene, determinismul astral).
toate lucrurile. De fapt, li s-a spus
generaţiilor omeneşti: “Priviţi,
Domnul a primit
ofrandele voastre din mâinile preoţilor,
adica prin intermediul
păcătoşilor”. Însă Domnul este cel
care porunceşte, cel care este stăpânitorul
Universului; în zilele de pe urmă
ei vor fi supuşi oprobiului.
Iisus le-a spus: “Încetaţi
să oferiţi jert[fe .. ] . [ …]
…
pe altar căci ei sunt
mai presus de astrele şi de îngerii voştri
atingând deja desăvârşirea.
….
generaţiilor (?)
[…] Un singur brut[ar] nu
poate hrăni întreaga creaţie
de sub [ceruri] şi
. [……..] . lor
. [……..] . şi .
.[………] nouă şi
.[..] …….. Iisus le-a spus:
“Încetaţi să luptaţi
cu mine. Fiecare dintre
voi îşi are propria stea
[şi] t[oţi
(lipsesc în jur de 17 rânduri)
în . […] . [..] …. [.] . care este
întors înspre cel ce [ r]ădăcina (?)
arborelui [……..] .. [……..] .
… acestui eon … […] . du-
pă o vreme …….. […]
însă el a venit pentru a uda grădina
Domnului iar spiţa
care va dăinui nu
se va murdari umbland pe căra[rea]
generaţiei (pieritoare) de aici, căci [ea] este […….]
pentru veşnicie”. Iuda
i-a spus: “Rabbi,
care este rodul ce aparţine
acestei spiţe?”. Iisus
a răspuns: “Toate generaţiile omeneşti
au sufletul muritor. Însă aceşti oameni,
când îşi vor isprăvi
zilele în regat(ul terestru)
şi când duhul se va separa
de ei, corpurile lor
vor pieri însă sufletele
vor supravieţui şi vor fi ridicate
la ceruri”. Iuda a spus:
“Ce se va alege de restul
spiţelor omeneşti?”. Iisus
a răspuns: “E imposibil
să semeni pe stâncă şi apoi să culegi
roade. Aceasta este maniera
… […] … […..] spiţei
[pângărite] cu înţelepciunea necurată
[..] mâna care a creat oamenii
muritori, aşa încât sufletele lor
urcă spre eonii veşnici.
Amin vă spun vouă:
[……] .. [..] . [în]ger
[…..t]ărie nu va putea zări
[….] acestea care
. [….] sfânta spiţă
. [….] lor (pe ei?)”. După ce Iisus a rostit acestea,
s-a depărtat.
Iuda a spus: “Stăpâne,
aşa cum i-ai ascultat pe toţi,
ascultă-mă şi pe mine acum. Mi s-a arătat
o viziune cutremurătoare”. Când a
auzit (acestea), Iisus a râs ăi i-a zis:
“De ce gumnaze (strădui, încerci din greu, chinui),
O, tu al treisprezecelea daimon (demon, spirit)? – o pmehmntig
Vorbeşte însă, voi fi
lângă tine”. Iuda i-a spus:
“M-am văzut într-o viziune,
cei doisprezece
discipoli mă băteau cu pietre
şi mă schingiuiau amarnic]. Iar eu am mers
spre locul . [ ] urmându-te
şi am zărit [o casă ] . iar
mărimea ei ochii mei nu o putea [măsura].
Oameni uriaşi o înconjurau
şi avea un acoperiş de
crengi casa (de care vorbesc). Iar
în mijlocul ei stătea o mulţi-
me (adunătură, un grup) ] .. [ ] .
[ ] . . [….] . :
“Stăpâne, shopt ho ehoyn mn??????? cu aceşti oameni”.
Iisus i-a răspuns zicându-i:
“Steaua ta te-a rătăcit,
Iuda, nu e demnă
nici o spiţă omenească
muritoare să intre în
casa pe care ai văzut-o. De fapt,
locul acela este
destinat (rezervat) sfinţilor,
loc în care nici Soarele nici Luna
nu vor domni, nici ziua,
căci cel sfânt va sălăşlui de-a
pururea în eon
cu îngerii sfinţi. Iată, ţi-am vorbit
despre tainele Împărăţiei
şi te-am învăţat despre [gre]şeala
astrelor şi […] trimisă
.. […………] .. în
cei doisprezece eoni”.
Iuda a spus: “Stăpâne, este
posibil ca sămânţa mea să se fi supus
arhontilor?”. Iisus a răspuns
zicându-i: “Vino, pentru că eu
. […] tine . […….]
(lipşeste un rând)
.. [ … i]nsă pentru că tu te vei
întrista profund văzând
împărăţia şi spiţa sa
intreagă”. Când a auzit
acestea, Iuda i-a spus:
“Care este houo (bunul, darul?) pe care
l-am primit pentru a mă separa de această ge-
neraţie?”. Iisus i-a răspuns
spunadu-i: “Tu vei deveni
al treisprezecelea,
vei fi blestemat de
celelate generaţii (de generaţiile care vor veni) şi
vei stăpâni asupra lor;
în zilele de pe urma, ei
??????????????????????? (posibil: ei vor blestema ascensiunea ta spre)
>>>>>> >>>>>> >>>>>>>>
s[piţa sfân]tă”. Iisus
a zis: “Vino să te învăţ
despre […………. …] pe care
nimeni nu le-a văzut încă.
Căci există un mare
Eon fără hotar şi
nici o spiţa angelică
nu-i poate zări limitele. Şi mai există un mare
Duh Nevăzut într-ânsul,
cel pe care nici un ochi îngeresc
nu l-a văzut, nici un gând
al minţii nu l-a înţeles vreodată ţi niciodată
nu a primit un nume.>>>
Un nor luminos
s-a ivit
şi el a spus: “Fie ca un înger să apară
şi să-mi fie
însoţitor”. Atunci a purces din
nor un mare înger,
Autogenes, Domnul
Luminii, şi pentru el
patru alţi
îngeri au purces dintr-un alt
nor şi aceştia au devenit
ajutoare ale lui Autogenes,
Angelicul. Şi Autogenes
a spus: “Fie ca
[…..] să ia fiinţă
[…..] şi a prins fiinţă .. şi
el a [zămislit] primul Luminător (phoster)
pentru a domni asupra lui.
Şi el a spus: “Fie să ia naştere
îngeri pentru a-l sluji”.
Şi au luat naştere
miriade fără număr. El a spus:
“Fie să se ivească un eon
de lumină”, şi acesta a apărut.
El a creat al doilea
Luminător să domnească asupra lui
laolaltă cu miriade nenumărate
de îngeri care să-l slujească; şi în acest mod
el a creat tot restul
eonilor de lumină şi el
i-a făcut să domnească asupra lor şi
a zămislit pentru ei miriade
nenumărate de îngeri pentru a li se
închina. Iar Adam
se afla în primul nor
de lumină, cel pe care nici
un înger nu l-a văzut
dintre cei care sunt
numiţi “dumnezei”. Şi el
{şi} [ ]
acolo [ ]
imaginea
şi după chipul aces[tui în]-
ger. El a făcut să apară [spiţa]
incoruptibilă a lui Seth […….]
cei doisprezece […….]
cei douăzeci şi patru .. […….]
El a făcut să se ivească şaptezeci şi doi
de Luminători (astre) în generaţia in-
coruptibilă, în armonie cu voinţa
Duhului (Nevăzut). Cei şaptezeci şi doi de
Luminători au făcut la rândul lor să apară
trei sute şaizeci de luminători în spiţa
incoruptibilă, în armonie cu
voinţa Duhului (Nevăzut), aşa încât
să le revină fiecăruia un număr de cinci (luminători).
Iar Părinţi le sunt cei doisprezece
Eoni ai celor doisprezece
Luminători. Şi
fiecărui eon îi revine şase
ceruri, aşa încât există
şaptezeci şi două de ceruri
pentru cei şaptezeci şi doi de luminători.
Şi fiecăruia
[dintre ei le revine cinci] firmamente
pentru a rezulta trei sute şaptezeci
[de ceruri … ] .. [lor] li s-a dat
putere şi o imensă
oştire îngerească
fără număr pentru a-i slăvi şi ser-
[vi ..]. Şi li s-a mai dat
duhuri preacurate care să-i glorifice şi
[să li se închine] tuturor eonilor,
cerurilor şi firmamentelor pe care le deţin.
Mulţimea acelor nemuritori
este numită
“cosmos”, altfel spus,
“pierzanie”, de către Părinte
şi de cei doisprezece Lu-
minători care sunt alături de
Autogenes şi de cei şaptezeci şi doi
de Eoni ai săi. Cei care
s-au ivit înăuntrul său,
este Primul Om şi
Tăriile sale nepătate.
Eonul care s-a ivit
împreună cu spiţa sa, cel
în care se găsesc norul cunoaşterii
şi îngerul,
se numeşte
1. El [ ]
2. şi [ e]
3. on [ ]
4. …..[ …. ] spus:
5. “Fie ca doisprezece
6. îngeri să domnească
7. asupra Haosului şi a lumii inferioare (Amente)”.
8. Şi iată, a apărut
9. din nor un înger;
10. chipul său iradia ca focul,
11. înfăţişarea sa era pângărită (efjohm) cu sânge.
12. Numele său este Nebro,
13. care înseamnă
14. “apostat”;
15. alţii îl numesc Ialdabaoth.
16. Un alt înger a ieşit apoi
17. din nor, Saklas. Nebro
18. a zămislit şase îngeri
19. împreună cu Saklas, pentru a le fi ajutoare,
20. iar aceştia au dat naştere la (alţi) doisprezece
21. îngeri în ceruri
22. şi ei au căpătat fiecare partea sa
23. de cer. Cei
24. doisprezece arhonţi le-au vorbit
25. celor doisprezece îngeri
26. aşa: “Fiecare dintre voi
27. >>>>>– >[>>>]>– >>>>>–
1. [ ] …
2. [ gene]raţia
3. [ ] ..
4. [….] înger. Primul
5. [este Ath]oth, cel care este numit
6. Domnul. Al [doi]lea
7. [este] Harmathôth ..
8. [ …….] .. [.]…; al
9. [trei]lea este Galila, al patrulea
10. este Iôbel, al cincilea
11. este Adônaios. Aceştia
12. sunt cei cinci care domnesc asupra
13. lumii inferioare (Amente) şi primii peste
14. Haos. Apoi Saklas le-a zis
15. îngerilor săi:
16. “Haideţi să zămislim un om după
17. chip şi asemanare”.
18. Ei l-au modelat pe Adam
19. şi pe soaţa lui Eva, care este
20. numită în nor (în ceruri)
21. “Zoe” (nume esoteric al Evei). Căci cu acest
22. nume o caută
23. toate generaţiile. Şi fiecare
24. dintre ei o cheamă
25. cu numele acestea. [Sa]klas n-a putut
1. po[runci ]
2. cu excepţia
3. gene[raţiilor …] ….
4. aceasta …………..
5. şi Arhontele i-a zis lui Adam:
6. “Vei trăi vreme
7. îndelungată împreună cu pruncii tăi”.
8. Iuda a spus: “”Iisuse, cine
9. va trăi mai mult dintre
10. oameni?”. Iisus a răspuns:
11. “De ce te-ntrebi, căci Adam,
12. şi spiţa sa, şi-a trăit
13. viaţa în locul unde
14. ţi-a primit regatul
15. împărtăşind longevitatea cu
16 arhontele sau (?)”. Iuda l-a întrebat pe Iisus:
17. “Sufletul omenesc este muritor?”.
18. Iisus a spus: “Acesta este motivul
19. pentru care Dumnezeu i-a poruncit
20. lui Mihail să dea oamenilor
21.suflete cu împrumut, ca ei să i se închine
22. drept răsplată. Iar Cel Măreţ i-a
23. poruncit lui Gabriel să împartă suflete
24. marii spiţe nestăpânite (fără rege, nedominate),
25. adică duh şi suflet; de
26. aceea restul sufletelor
[ ] ….
[ ] lumina
[ ] . [.] ..
…
[ ] . sufletul din voi
sălăşluieşte în această
carne, printre spiţele ange-
[lice]. Dumnezeu a făcut în aşa fel încât să le fie dată
cunoaşterea lui Adam şi celor ce
sunt ai lui, aşa încât regii
Haosului şi al lumii inferioare să nu-şi exercite
puterea asupra lor”.
Iuda i-a spus lui Iisus:
“Ce vor face aceste generaţii?”.
Iisus a răspuns:
“Adevăr va spun vouă:
astrele sunt cele care împlinesc
totul pentru ei. Când Saklas
îşi va isprăvi timpul
ce i se cuvine,
va veni primul lor
astru împreună cu generaţiile
iar lucrurile care au fost spuse
se vor împlini (?). Apoi ei vor păcătui
trupeşte în numele meu şi
îşi vor ucide pruncii
şi e[i
şi
..
..
..
..
..
..
.. numele meu
şi {şi} el [ ] astrul său (tău?)
deasupra celui de-al treisprezecelea eon”.
Zicând acestea, Iisus a zâmbit.
Iuda a spus: “Stăpâne,
[de ce zâmbeşti?]”. Iisus
i-a răspuns zicându-i: “Nu râd
de voi ci de greşeala
astrelor, căci aceste şase
astre hoinăresc (pe boltă) împreună cu cei cinci
războinici (arhonţi) şi ei vor fi toţi
nimiciţi împreună cu creaturile ce le aparţin”.
Iuda i-a spus lui Iisus: “Ce
vor face cei ce-au fost botezaţi
în numele tău?”.
Iisus a răspuns: “Adevăr
gră[iesc ţie], acest botez
[ ] numele meu
[ ] ..
[ ] . […]
…
…
…
…
…
…
mie.
Adevăr îţi spun Iuda,
cei care îi aduc sacrificii
lui Sakla[s ……] … […]
ca .. [ ]
… [ ]
…. [.] . [ ]
toate lucrurile necurate. Căt despre tine,
tu vei fi mai presus de toţi,
căci tu îl vei sacrifica
pe omul care mă înveşmântă (trupul hylic al lui Hristos).
Cornul tău s-a ridicat deja,
mânia ta a fost aprinsă,
steaua ţi s-a ivit luminoasă
şi inima ta a […..] ..
Adevăr îţi spun ţie:] ultimele
tale [ ] .
. [ . ] . [ ] fie
[ ] …
[ ] ..
[ plân]gă
[ ] …
[ ] . [….] . [ ] ar
[hontele] va fi nimicit. Şi atunci
se va ridica modelul
marii spiţe adamice căci
înaintea cerului, pământului şi
îngerilor, există această spiţă
ce purcede din eoni.
Iată, ţi s-a dezvăluit totul.
Ridică ochii şi priveşte norul
şi lumina care sălăşluieşte într-ânsul
precum şi stelele care-l împrejmuiesc.
Iar steaua care merge în fată
este steaua ta.
Iuda şi-a ridicat privirea,
a văzut norul luminos şi
a pătruns în el. Cei
care au rămas pe pământ
au auzit o voce ce venea
dinspre nor spunând:
. [ ] marea
spi[ţă i]maginea
… [ ] . [.] şi
. [ ]
… [ ]
… [ ]
.. [ ]
.. [ ]
. [ ] Murmurau
marii [lor] preoţi căci [el]
intrase în locaş pentru
rugăciune. Însă câţiva
scribi
Îl urmăreau atent pentru
a-l aresta în timpul
rugăciunii. De fapt, ei se temeau
de popor căci toţi Îl priveau
ca pe un profet.
Şi ei s-au apropiat de
Iuda zicându-i:
“Ce faci aici?
Tu eşti discipolul lui Iisus!”.
Însă el le-a dat răspunsurile
pe care le doreau. Iuda
a luat arginţii şi
Li l-a dat (pe Iisus).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu